Tag Archives: PR

Ori suntem oameni de comunicare, ori nu mai suntem

2 Aug

Disclaimer 1: Gradul de obiectivitate al postului e relativ, ca de obicei.
Disclaimer 2: Dacă o să ajungă vreunul dintre profesorii mei  pe-aici, ţin să amintesc de diferenţa dintre a fi hater şi a critica constructiv.

Dacă eşti student la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, probabil îţi place să mergi la şcoală. Ai (o parte din) profesori care au sala plină, curs după curs, pentru că au chestii mişto de zis şi ştiu cum să te ţină acolo.

La început, când jumate din cursurile din anul I încep cu definirea relaţiilor publice, poate fi un pic obositor – dar înţelegi motivul, în timp. Urmează partea în care cunoşti strămoşii relaţiilor publice, continuând cu o pleiadă de teoreticieni (cei foarte mulţi!) şi (cele foarte multe!) teorii într-ale comunicării. Cam asta se întâmplă în primul an, PR-related, adică excluzând cursurile domeniilor conexe – Filosofie, Sociologie, Istoria Comunicării, Istoria Culturii Române Moderne, Imagologie şi altele. Deşi e fun să vezi şi să tot aprofundezi evoluţia PR-ului începând cu 1900, te trezeşti aşteptând cu sufletul la gură să vină pasul următor.

Ăla în care înveţi cu ce se mănâncă PR-ul, bagi studii de caz pe pâine să pricepi cum se practică la noi, afli poveştile oamenilor de comunicare din .ro şi începi, încet, să legi datele despre trecutul PR-ului cu cele de acum;  teoria cu practica, ce se scrie în cărţi cu ce se vede în agenţii şi găseşti o oarecare coerenţă. Adică ieşi din întuneric şi prinzi drag de domeniu.

Numai că din punctul asta de vedere eşti cam pe cont propriu. La şcoală se insistă pe începuturile PR-ului, pe evoluţia lui, pe modelele de comunicare începând cu Grunig şi Hunt, (un mare gol în stomac când am scris iar numele astea) şi pe ariile conexe (vezi mai sus + politologie, geopolitică, semiotică, teorie organizaţională, etc). În mare, ţi se deschid puţin ochii, vezi o bucată dintr-o imagine mare, dar e treaba ta să faci conexiunile şi să găseşti logica lucrurilor. O fi bine, o fi rău…

Încă un lucru cam dubios e că unele cursuri arată la fel de 8-10 ani încoace. Ni s-a zis să asociem comunicarea cu adaptarea permanentă (la ceva) şi mă gândesc că, în cazul asta, profesorii ar trebui să mai modifice din structura cursurilor, să includă măcar o parte din schimbările de paradigmă şi revoluţiile în comunicare din ultimii ani.  Zic şi eu.  Social Media  – termenul ăsta apare sporadic, într-un capitolul de comunicare internă al unui curs de teorie organizaţională. Cred că am subliniat suficient ideea.

Mai e şi chestia cu practice what you preach – sau pune-ţi-ne la treabă! Am învăţat paşii unei campanii de PR, iar la un examen am enumerat paşii ăia pe hârtie şi atât.  Apoi am stat de vorba vara asta cu un prieten care e la o oarecare facultate de PR dintr-un oarecare alt stat european şi care a lucrat până acum la 5 campanii, la şcoală.

Profesorii noştri au chestii mişto de zis şi materii frumoase.  Nu zic.  Dar asta nu îi face pe toţi dascăli de calitate.  În afară de câteva materii catchy şi utile în sine – cel puţin în comparaţie cu celelalte (şi materiile alea faine ar fi: Marketing, Publicitate, Semiotică, Cultură & Comunicare şi Retorică), e nevoie de îmbinarea aia între cunoştinţe asimilate şi practică susţinută care ne transformă din confuzei în viitori specialişti în comunicare.

Pentru noi sunt vremuri ciudate, cam asta e concluzia mea după 2 ani de facultate.  Nu cred că sunt suficiente notele mari şi practica/internship-urile din timpul şcolii.  Aşa că pe colegii mei îi sfătuiesc să fie cât mai autodidacţi.  Citiţi bloguri de comunicare de aici şi din afară, analizaţi studii de caz (Ogilvy pun la dispoziţie câteva), urmăriţi campanii reuşite şi filme PR-related…resurse sunt cu duiumul.  Subscription-urile din Google Reader să va fie biblia, împreună cu lista Bogdanei Butnar :).  De la profesori aş vrea să văd mai multă flexibilitate şi inventivitate.  Updatati-vă puţin metodologia, cursurile, vorbiţi-ne (şi) despre campanii mişto (de pe Facebook) despre rolul Twitter-ului în revoluţia din Egipt, despre virale, coduri QR, importanţa Like-urilor, despre ce se întâmplă acum în PR.

Advertisements

10 agenții de PR din București, după cum am avut eu chef să le ordonez.

5 Nov

Când mă gândesc la o agenție de PR, îmi vine în minte imaginea unei porți masive, încuiată cu o grămadă de zăvoare și lacăte. Mi-e greu să mă imaginez dincolo de ușă. Fiecare se luptă împotriva fricii de necunoscut cu propriile arme. În cazul de față, cred că soluția e să ajungi să știi atât de multe lucruri despre ceea ce pare o lume paralelă, încât atunci când vine vremea să pășești în ea, atitudinea să fie de “aici e locul meu”. Așa că am făcut un prim pas. Am adunat câteva agenții de PR, care mi s-au părut mie cele mai ok din București la ora actuală. Sunt 10, deocamdată. Le-am cules de pe Prprogress și de pe Prime România. Clasificarea îmi aparține.

1. Ogilvy Public Relations – agenția cu cea mai mare cifră de afaceri de la noi, care nu are website.ro. Probabil că activitatea lor e complet centralizată, păcat că nu putem urmări exact ce treabă fac oamenii de aici. În orice caz, numerele din Forbes arată că știu ei ce fac.

2. McCann Erikson Public Relations –  parte din McCann Erikson Group,  Sau cea mai mare agenție de advertising din lume care își întinde plapuma. E de bine, pentru că și-au  asumat riscul de a trece de la creative controlul din advertising  la aprope zero control, în relațiile publice, apropo de felul în care mesajul lor e transmis mai departe. Evident, sunt tari și aici.

3. Babel Communications – site-ul unei agenții de PR trebuie să spună o poveste. De fapt, asta se și întâmplă. Indiferent dacă  web designerii sunt sau nu conștienți de valența contribuției lor la imaginea agenției. Și povestea poate să te atragă sau să te plictisească. Povestea pe care o spun cei de la Babel fiecărui viewer  face parte din prima categorie.

4. The Practice – agenția anului 2009 și prima firmă românească de PR care a plecat de la Cannes Lions cu un premiu în buzunar. Pe lângă aceste mici detalii, mi-au plăcut pentru simplitatea numelui și site-ului. Ceva basic, dar percutant. Atmosfera generată de site e una de societate închegată, unde lucrurile au felul lor de a funcționa. Greu să te infiltrezi, greu să nu îți dorești să încerci măcar.

5. 2active PR au nume mari în portofoliu = stimulent greu pentru orice începător aspirant. Îmi place declarația viziunii, au folosit și ei cuvântul “poveste” când s-au referit la munca pe care o fac. E semnul unui angajament din plăcere și din respect față de profesie…(sau divagația începătorului exaltat?)

6. Millenium Communications – se autodeclară pe blogul lor “Lovely people” . Vreau să pun accentul pe al doilea cuvânt. Îmi place că s-au abătut de la schema clasică și comunică prin blog . Au mers pe stilul informal versus prezentarea schematică a viziunii-expertizei-protofoliului. E mai greu de urmărit, apropo de cantitatea de informație în raport cu relevanța, daca vrei să îți faci o imagine despre ei prin prisma activității profesionale. Dar aici ai un pic de insight de altă nuanță. Depinde cum îți place informația- la rece sau la cald. Și prin cald, mă refer la factorul uman.

7. The Public Advisors – altă poveste spusă bine. Leagă logo-ul de misiune într-un mesaj clar, care pornește de la mitul firului Ariadnei. Se mai diferențiază de alte companii prin promovarea conceptului de public advisor, în contrast cu schema clasică de “ we offer a wide range of services”. E ca și cum serviciile ar fi îndesate într-un contur uman, le face să pară mai inteligibile, mai la îndemână. Mai prietenoase.

8. Pi2 PR au un slogan drăguț, “Good sense makes sense.” Hint: nu se referă la bunul-simț. Trecând la chestii mai de profunzime, mesajul lor transmite în mare ideea de profesionalism tip state of the art. Informația este în engleză, de o formalitate concisă. Au o secțiune de “case studies”, unde își prezintă foarte pe scurt o serie de proiecte care răspund la FAQ-uri comunicaționale. Și un welcome page cald și fuzzy care contrastează frumos cu rigurozitatea stilului de comunicare.

9. Lowe PR – au un hompage care invită în loc să inhibe, chestie nu foarte des întâlnită până acum. Sigur, din punctul de vedere al unei persoane total neexperimentate, aflate la prima întâlnire. Lowe ne provoacă la un job, afirmând că sunt “easy to work with”. Miroase a teren fertil pentru juniori, ceea ce m-ar bucura, pentru că e un risc pe care agențiile și-l asumă mai rar, mai mult de nevoie decât ca o direcție de lucru.

10. Rogalski Grigoriu, fosta Tempo PR, e un proiect dezvoltat inițial de 15 oameni. Într-un interviu de pe IQads vorbesc despre un nou model de business, în care PR-ul să se desprindă de simbioza cu presa practicată peste tot la noi. În esență, modelul (stakeholder management) nu este nou, ci arată cum ar trebui, într-o lume ideală, să funcționeze orice agenție de PR: atingerea obiectivelor prin regizarea consensului între factorii externi și factorii interni (unei organizații). Ca poziționare, vor să fie agenția cea mai dorită de clienți. Thumbs up, pentru că ai nevoie de curaj si ambiție să îți profesionalizezi domeniul, în contextul în care cei mai mulți se mulțumesc să practice variante hibride.