Archive | November, 2010

Există search după Google?

23 Nov

Da, Google este hegemonul motoarelor de căutare. Apare ca verb în dicţionare şi  probabil că îşi va păstra poziţia dominantă multă veme de-acum încolo. Probabil, în condiţiile în care aşteptările noastre legate de tot procesul de căutare ar rămâne constante în timp. Însemnând că dacă cererea s-ar axa în continuare pe afișare exhaustivă de informaţie în funcţie de relevanţa ei, atunci Google va domni de-a pururi. Luând în considerare dinamica preferinţelor celor care caută pe net şi ofertele care nu întârzie să apară, dacă ar fi să aleg cuvântul deceniului, acel cuvânt ar fi “shift”. Posibil să apară foarte curând un shift în modul în care se fac căutări online.

Legat de tiparul nostru de căutare și consum al rezultatelor, avem o clar tendința de a citi pe diagonală. În condiţiile în care eşti invadat de surse şi resurse, problema vitală se află la nivelul filtrării şi sintezei de informaţie. Totul este  ca din marea de rezultate primite, să reuşeşti să selectezi bucăţile relevante. Asta, plus un wow-factor, ceva care să ducă experiența de căutare mai departe decât au reuşit alţii, pot constitui baza unui nou concept de motor de căutare.  Cam la asta se gândesc cei de la Qwiki, urmând să-şi lanseze ceea ce ei numesc motorul de căutare multimedia al viitorului.

Ce e Qwiki?

De ce şi unde ar fi chestia asta mai bună decât Google?

(Notă subiectivă: ca viitor om de PR, mi se umezesc ochii de fiecare dată când aud de integrarea unui fapt de o oarecare platitudine într-o poveste.)

Google îţi redă tot ce poate fi găsit pe web despre subiectul x, în ordinea relevanţei surselor pentru toţi ceilalţi care au mai căutat ceva despre chestia respectivă. Informaţia e toată acolo, spor la sortat, filtrat, rezumat şi înregistrat. Qwiki îţi spune o poveste despre subiectul x, printr-un clip interactiv, creat pe loc, preluând informaţia de pe net (Wikipedia şi alte surse). Şi chiar spune  o poveste – informația e umanizată, narată de o voce computerizată, în timp ce primeşti imagini legate de subiect. Un 3 în 1 al search-ului: informaţie, imagine, interactivitate. E bine pentru că te scuteşte de efortul de a căuta printre rezultatele căutării. Iar contactul cu informaţia e natural, word of mouth. Și apropo de preferințele actuale: combinaţia de conţinut relevant redat într-o formă interactivă = win.

Riscul de început va fi că pentru cine vrea să ştie mult mai mult, sursa asta o să reuşească abia să zgârie suprafaţa, apropo de satisfacţia în urma căutării. Şi vor fi mulţi pentru care Qwiki, în stadiul incipient, o să fie o sursă subţirică şi neserioasă. Dar pentru că au “wiki” în nume, nu văd de ce nu s-ar dezvolta după modelul Wikipedia, de la idee ridiculizată la the next best thing.

10 agenții de PR din București, după cum am avut eu chef să le ordonez.

5 Nov

Când mă gândesc la o agenție de PR, îmi vine în minte imaginea unei porți masive, încuiată cu o grămadă de zăvoare și lacăte. Mi-e greu să mă imaginez dincolo de ușă. Fiecare se luptă împotriva fricii de necunoscut cu propriile arme. În cazul de față, cred că soluția e să ajungi să știi atât de multe lucruri despre ceea ce pare o lume paralelă, încât atunci când vine vremea să pășești în ea, atitudinea să fie de “aici e locul meu”. Așa că am făcut un prim pas. Am adunat câteva agenții de PR, care mi s-au părut mie cele mai ok din București la ora actuală. Sunt 10, deocamdată. Le-am cules de pe Prprogress și de pe Prime România. Clasificarea îmi aparține.

1. Ogilvy Public Relations – agenția cu cea mai mare cifră de afaceri de la noi, care nu are website.ro. Probabil că activitatea lor e complet centralizată, păcat că nu putem urmări exact ce treabă fac oamenii de aici. În orice caz, numerele din Forbes arată că știu ei ce fac.

2. McCann Erikson Public Relations –  parte din McCann Erikson Group,  Sau cea mai mare agenție de advertising din lume care își întinde plapuma. E de bine, pentru că și-au  asumat riscul de a trece de la creative controlul din advertising  la aprope zero control, în relațiile publice, apropo de felul în care mesajul lor e transmis mai departe. Evident, sunt tari și aici.

3. Babel Communications – site-ul unei agenții de PR trebuie să spună o poveste. De fapt, asta se și întâmplă. Indiferent dacă  web designerii sunt sau nu conștienți de valența contribuției lor la imaginea agenției. Și povestea poate să te atragă sau să te plictisească. Povestea pe care o spun cei de la Babel fiecărui viewer  face parte din prima categorie.

4. The Practice – agenția anului 2009 și prima firmă românească de PR care a plecat de la Cannes Lions cu un premiu în buzunar. Pe lângă aceste mici detalii, mi-au plăcut pentru simplitatea numelui și site-ului. Ceva basic, dar percutant. Atmosfera generată de site e una de societate închegată, unde lucrurile au felul lor de a funcționa. Greu să te infiltrezi, greu să nu îți dorești să încerci măcar.

5. 2active PR au nume mari în portofoliu = stimulent greu pentru orice începător aspirant. Îmi place declarația viziunii, au folosit și ei cuvântul “poveste” când s-au referit la munca pe care o fac. E semnul unui angajament din plăcere și din respect față de profesie…(sau divagația începătorului exaltat?)

6. Millenium Communications – se autodeclară pe blogul lor “Lovely people” . Vreau să pun accentul pe al doilea cuvânt. Îmi place că s-au abătut de la schema clasică și comunică prin blog . Au mers pe stilul informal versus prezentarea schematică a viziunii-expertizei-protofoliului. E mai greu de urmărit, apropo de cantitatea de informație în raport cu relevanța, daca vrei să îți faci o imagine despre ei prin prisma activității profesionale. Dar aici ai un pic de insight de altă nuanță. Depinde cum îți place informația- la rece sau la cald. Și prin cald, mă refer la factorul uman.

7. The Public Advisors – altă poveste spusă bine. Leagă logo-ul de misiune într-un mesaj clar, care pornește de la mitul firului Ariadnei. Se mai diferențiază de alte companii prin promovarea conceptului de public advisor, în contrast cu schema clasică de “ we offer a wide range of services”. E ca și cum serviciile ar fi îndesate într-un contur uman, le face să pară mai inteligibile, mai la îndemână. Mai prietenoase.

8. Pi2 PR au un slogan drăguț, “Good sense makes sense.” Hint: nu se referă la bunul-simț. Trecând la chestii mai de profunzime, mesajul lor transmite în mare ideea de profesionalism tip state of the art. Informația este în engleză, de o formalitate concisă. Au o secțiune de “case studies”, unde își prezintă foarte pe scurt o serie de proiecte care răspund la FAQ-uri comunicaționale. Și un welcome page cald și fuzzy care contrastează frumos cu rigurozitatea stilului de comunicare.

9. Lowe PR – au un hompage care invită în loc să inhibe, chestie nu foarte des întâlnită până acum. Sigur, din punctul de vedere al unei persoane total neexperimentate, aflate la prima întâlnire. Lowe ne provoacă la un job, afirmând că sunt “easy to work with”. Miroase a teren fertil pentru juniori, ceea ce m-ar bucura, pentru că e un risc pe care agențiile și-l asumă mai rar, mai mult de nevoie decât ca o direcție de lucru.

10. Rogalski Grigoriu, fosta Tempo PR, e un proiect dezvoltat inițial de 15 oameni. Într-un interviu de pe IQads vorbesc despre un nou model de business, în care PR-ul să se desprindă de simbioza cu presa practicată peste tot la noi. În esență, modelul (stakeholder management) nu este nou, ci arată cum ar trebui, într-o lume ideală, să funcționeze orice agenție de PR: atingerea obiectivelor prin regizarea consensului între factorii externi și factorii interni (unei organizații). Ca poziționare, vor să fie agenția cea mai dorită de clienți. Thumbs up, pentru că ai nevoie de curaj si ambiție să îți profesionalizezi domeniul, în contextul în care cei mai mulți se mulțumesc să practice variante hibride.