Ori suntem oameni de comunicare, ori nu mai suntem

Disclaimer 1: Gradul de obiectivitate al postului e relativ, ca de obicei.
Disclaimer 2: Dacă o să ajungă vreunul dintre profesorii mei  pe-aici, ţin să amintesc de diferenţa dintre a fi hater şi a critica constructiv.

Dacă eşti student la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, probabil îţi place să mergi la şcoală. Ai (o parte din) profesori care au sala plină, curs după curs, pentru că au chestii mişto de zis şi ştiu cum să te ţină acolo.

La început, când jumate din cursurile din anul I încep cu definirea relaţiilor publice, poate fi un pic obositor – dar înţelegi motivul, în timp. Urmează partea în care cunoşti strămoşii relaţiilor publice, continuând cu o pleiadă de teoreticieni (cei foarte mulţi!) şi (cele foarte multe!) teorii într-ale comunicării. Cam asta se întâmplă în primul an, PR-related, adică excluzând cursurile domeniilor conexe – Filosofie, Sociologie, Istoria Comunicării, Istoria Culturii Române Moderne, Imagologie şi altele. Deşi e fun să vezi şi să tot aprofundezi evoluţia PR-ului începând cu 1900, te trezeşti aşteptând cu sufletul la gură să vină pasul următor.

Ăla în care înveţi cu ce se mănâncă PR-ul, bagi studii de caz pe pâine să pricepi cum se practică la noi, afli poveştile oamenilor de comunicare din .ro şi începi, încet, să legi datele despre trecutul PR-ului cu cele de acum;  teoria cu practica, ce se scrie în cărţi cu ce se vede în agenţii şi găseşti o oarecare coerenţă. Adică ieşi din întuneric şi prinzi drag de domeniu.

Numai că din punctul asta de vedere eşti cam pe cont propriu. La şcoală se insistă pe începuturile PR-ului, pe evoluţia lui, pe modelele de comunicare începând cu Grunig şi Hunt, (un mare gol în stomac când am scris iar numele astea) şi pe ariile conexe (vezi mai sus + politologie, geopolitică, semiotică, teorie organizaţională, etc). În mare, ţi se deschid puţin ochii, vezi o bucată dintr-o imagine mare, dar e treaba ta să faci conexiunile şi să găseşti logica lucrurilor. O fi bine, o fi rău…

Încă un lucru cam dubios e că unele cursuri arată la fel de 8-10 ani încoace. Ni s-a zis să asociem comunicarea cu adaptarea permanentă (la ceva) şi mă gândesc că, în cazul asta, profesorii ar trebui să mai modifice din structura cursurilor, să includă măcar o parte din schimbările de paradigmă şi revoluţiile în comunicare din ultimii ani.  Zic şi eu.  Social Media  – termenul ăsta apare sporadic, într-un capitolul de comunicare internă al unui curs de teorie organizaţională. Cred că am subliniat suficient ideea.

Mai e şi chestia cu practice what you preach – sau pune-ţi-ne la treabă! Am învăţat paşii unei campanii de PR, iar la un examen am enumerat paşii ăia pe hârtie şi atât.  Apoi am stat de vorba vara asta cu un prieten care e la o oarecare facultate de PR dintr-un oarecare alt stat european şi care a lucrat până acum la 5 campanii, la şcoală.

Profesorii noştri au chestii mişto de zis şi materii frumoase.  Nu zic.  Dar asta nu îi face pe toţi dascăli de calitate.  În afară de câteva materii catchy şi utile în sine – cel puţin în comparaţie cu celelalte (şi materiile alea faine ar fi: Marketing, Publicitate, Semiotică, Cultură & Comunicare şi Retorică), e nevoie de îmbinarea aia între cunoştinţe asimilate şi practică susţinută care ne transformă din confuzei în viitori specialişti în comunicare.

Pentru noi sunt vremuri ciudate, cam asta e concluzia mea după 2 ani de facultate.  Nu cred că sunt suficiente notele mari şi practica/internship-urile din timpul şcolii.  Aşa că pe colegii mei îi sfătuiesc să fie cât mai autodidacţi.  Citiţi bloguri de comunicare de aici şi din afară, analizaţi studii de caz (Ogilvy pun la dispoziţie câteva), urmăriţi campanii reuşite şi filme PR-related…resurse sunt cu duiumul.  Subscription-urile din Google Reader să va fie biblia, împreună cu lista Bogdanei Butnar :).  De la profesori aş vrea să văd mai multă flexibilitate şi inventivitate.  Updatati-vă puţin metodologia, cursurile, vorbiţi-ne (şi) despre campanii mişto (de pe Facebook) despre rolul Twitter-ului în revoluţia din Egipt, despre virale, coduri QR, importanţa Like-urilor, despre ce se întâmplă acum în PR.